"Arunca toate grijile intr-o geanta si pleaca.."

   
  Acum imi vin in minte versurile melodiei cantate de Guess Who.Si nu stiu ce fel de drog este melodia asta, dar imi vine sa evadeeezz!Imi da niste ganduri nebune nebune.Sufletul este plecat in vacanta.Mintea mai bantuie prin trupul asta gol.Iar am murit.. si nu e nimeni care sa ma readuca la viata.Nimic pentru care sa merite sa lupt.. Nimic!

Daca vrei sa vezi..

 Daca vrei sa vezi cum arata un om fara suflet,roaga-ma sa iti trimit o poza cu .. mine.

  Am observat ca oricat de mult m-as stradui,nu pot sa simt.. Nu pot sa simt un sarut,o imbratisare sau chiar o vorba buna..Nici macar nu sunt capabila sa deosebesc minciuna de adevar.Mastile de oameni..
  Am crezut ca daca imi ignor sufletul,o sa reusesc sa ma protejez de tot ce doare..dar el parca a disparut.Nu mai e acolo cand am nevoie de el.Si nici nu cred ca o sa mai fie.Nu sunt sigura daca asa este cel mai bine pentru mine,dar decat sa stau si sa sufar ca o proasta..
  Hm,era sa uit!Odata cu sufletul au disparut si remuscarile..

Viata ca o .. bucata de lut.

  Nu intrebati de unde mi-a venit ideea,ca nici eu nu stiu.. Incercati doar sa va imaginati: ne nastem diferiti,nu?  Imaginati-va ca la nastere primim toti cate o bucata de lut: unii mai mult,altii mai putin..dar nimeni nu ramane fara.
  Am ajuns la concluzia ca nu conteaza CAT primesti,ci CUM il modelezi.Invata sa pretuiesti ceea ce ai si sa castigi ceea ce nu ai.Eu inca ma chinui sa fac asta..

"Eram morti de mult.."

"Se confunda prea des moartea cu un cadavru" spunea Mircea Eliade.Si pe bune,chiar are dreptate. TU cand ai trait ultima data?Da,da.. tu,cel care acum ma citesti.Cand ai simtit ultima data sangele clocotindu-ti in vene,cand ai simtit ca merita sa lupti.. ?!Cand ai simtit ca timpul nu mai conteaza,cand ai profitat de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima din viata ta?

  Eu nu am mai simtit asta de multa vreme.Eu eram "moarta" de mult timp,de prea mult poate.. Am uitat cum este sa .. traiesti.Am uitat ca respir,ca gandesc,ca am sentimente.Si stiu ca nu este bine.Dar pur si simplu nu mai conteaza.. Am observat ca am un suflet tampit si bun, unul care nu ma asculta.Si m-am decis sa il ignor.Si sa astept.Voi face din timp un fel de prieten (un prieten care ma va dezamagi in cele din urma,dar totusi - un prieten).In vacanta de Paste ma voi duce la tara, la bunici.Vreau sa ma schimb,vreau sa astept,vreau sa simt ca totul s-a terminat..sau de abia incepe,de ce nu?!. Si cel mai important: vreau sa ma hotarasc ce vreau sa fac.

Nu mai conteaza..

  La naiba,la naiba cu EL si cu tot ce imi aminteste de EL!!


  Aseara eram chiar .. furioasa.Si nu inteleg de ce.Nu ma indragostisem de el.Nu imi placea ceva deosebit la el (ba da,mint- imi placea felul cum ma facea sa ma simt cand eram impreuna).Nici nu simt ca l-am pierdut defapt,simt ca am pierdut doar "masca".. si de cand nu o mai gasesc,nu mai inteleg cine sunt.
  Aseara am vorbit pentru ultima data cu el.Aseara mi-am dat voie sa fiu idioata,sa il caut eu.. chiar sa cersesc o explicatie.Azi mi-am revenit.Nu am de ce sa fiu suparata.Devine penibil si anormal,si cuvintele astea chiar nu ma descriu (cred?!).
  In fond,am primit ce mi-am dorit: O RELATIE.Chiar si una de 2 zile (acum pe bune,chiar rad - cum era proverbul ala?! "ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca").

Sfarsitul povestii cu happy end.

  Eu am ales povestea,se pare ca povestea nu m-a vrut pe mine.S-a despartit de mine.Aseara.Scurt si cu explicatii de 300 de caractere,cat are un mesaj.Mi-a spus ca inca tine la fosta lui prietena si au inceput din nou sa vorbeasca si ii pare rau ca mi-a incurcat in weekend si poate viata.. Abureli din astea.
  Ma asteptam sa fiu furioasa,sa plang - dar nu am facut-o.O parte din mine stia ca destinul meu este sa fiu singura.Il urasc doar pentru ca a incercat ceva mai mult,cand eram buni prieteni.. ca de fiecare data cand o sa vreau sa il sun nu o sa o fac,stiind la ce o sa se gandeasca.Doar de asta il urasc!Dar nici nu stiu daca sa il urasc pentru ca poate m-a folosit ca sa se razbune sau sa ii multumesc pentru cea mai frumoasa sambata din viata mea.
  Acum doare doar orgoliul..

Ritm alert?

  Incepe sa ma sperie chestia asta cu relatia,sincer.As putea sa jur ca nu sunt facuta pentru asta.As putea sa jur ca nu simt aproape nimic cand ma saruta.Si totusi.. il plac.Dar incepe sa se grabeasca prea tare.Vrea sa ma prezinte parintilor lui.Prietenilor.Tuturor.
  Ma simt ca un actor.Unul care joaca un rol foarte bine scris.Sunt multumita ca reusesc in sfarsit sa imi creez "o masca".Oricum,sa il fac sa sufere este ultimul lucru pe care mi-l doresc.Si totusi,ce se intampla cu el?!

NU!

  "Si cu mine,cum ramane?" imi tot sopteste o voce pe care o aud doar eu. "Ai zis ca te razbuni,ai zis ca vei invata sa mergi pe tocuri si vei calca in picioare o lume intreaga..". Incerc sa o ignor,sa ma mint ca nu exista.. dar este acolo,si este atat de reala.. La naiba,ce pot sa fac?! Chiar trebuie sa aleg intre o relatie si razbunare?!
  Acum incerc sa ma multumesc cu ce am pe moment..