Il plac de mult timp, de mult prea mult timp as putea spune..
Suntem colegi de cativa ani si as putea sa jur ca l-am indragit inca din clipa cand l-am zarit prima data. Este genul de persoana amuzanta, stie sa isi sustina punctul de vedere, este inteligent si are niste ochi verzi in sclipirile carora te pierzi ataaaat de usor.. sau doar eu fac asta? Dar azi chiar nu conteaza. Acum vorbeam despre ... hmm.. altceva.
Nu as vrea sa credeti ca nu am facut nimic ca sa ii atrag atentia. Chiar nu sunt genul care sa stea degeaba si sa astepte ca baiatul sa faca primul pas. Adica daca el chiar nu observa ca il plac? Chiar credeti ca voi astepta acea zi magica cand printr-o ciudata revelatie el isi va da seama ca simt ceva, ca uneori il privesc insistent, ca tremur cand se apropie de mine..? Nu, asta chiar e exclus!
Sa va spun cum am incercat sa ii atrag atentia. De multe ori eu am intrat in vorba cu el si am observat ca ma trateaza ca pe oricare alta colega, iar acest fapt ma cam intrista. Imi doream sa reuseasca sa vada dincolo de aparente si de masca de "copila prostuta", imi doream sa ma vada asa cum sunt eu cu adevarat. Si m-am hotarat sa reusesc sa imi indeplinesc acest vis folosindu-ma de orice mijloace.
Intr-o zi i-am bagat in ghiozdan o pisicuta de plus foarte draguta, roz. De unde sa stiu eu ca saracul baiat este alergic la pisici si se va simti oripilat atunci cand va vedea ce minunatie se afla in ghiozdanul lui? Bine ca am fost destul de inteligenta si nu i-am lasat nici un bilet, am putut foarte usor sa dau vina pe alta colega..
Pacat ca inteligenta m-a parasit cand mi-a venit ideea sa il impresionez mergand pe niste tocuri ametitor de inalte. In timp ce incercam sa pasesc cu gratie (asemenea unei feline), am calcat gresit si am cazut chiar in fata lui.. a fost oribil! M-am simtit foarte aiurea, dar el a fost suficient de dragut sa isi mascheze hohotele cu un zambet stangaci.
Poate ma straduiesc prea mult, dar niciodata nu fac ceea ce trebuie. Eu am impresia ca dragostea la mine functioneaza ca un fel de drog si parca sunt de 100 de ori mai aiurita cand ma gandesc la el.
Acum tot ceea ce vreau este sa ii fac o declaratie de dragoste. O sa cumpar o carte de la Nemira (stiu ca lui ii plac foarte mult cartile, si mie imi plac, avem atat de multe in comun!!) si o sa pun in ea un biletel pe care o sa scriu unul din citatele mele preferate: "Dragostea este ca un zambet: nu are nici un sens daca nu o daruiesti". Probabil cartea pe care o voi alege va fi chiar "Cartea dragostei" pentru ca am auzit foarte multe pareri despre ea si consider ca Phillipa Fioretti reuseste sa imbine foarte bine replicile savuros de amuzante cu gesturile romantice.
Sper ca de data aceasta sa il impresionez si imi doresc ca el sa realizeze cat de mult inseamna pentru mine. Tineti-mi pumnii!
Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 15
Suntem colegi de cativa ani si as putea sa jur ca l-am indragit inca din clipa cand l-am zarit prima data. Este genul de persoana amuzanta, stie sa isi sustina punctul de vedere, este inteligent si are niste ochi verzi in sclipirile carora te pierzi ataaaat de usor.. sau doar eu fac asta? Dar azi chiar nu conteaza. Acum vorbeam despre ... hmm.. altceva.
Nu as vrea sa credeti ca nu am facut nimic ca sa ii atrag atentia. Chiar nu sunt genul care sa stea degeaba si sa astepte ca baiatul sa faca primul pas. Adica daca el chiar nu observa ca il plac? Chiar credeti ca voi astepta acea zi magica cand printr-o ciudata revelatie el isi va da seama ca simt ceva, ca uneori il privesc insistent, ca tremur cand se apropie de mine..? Nu, asta chiar e exclus!
Sa va spun cum am incercat sa ii atrag atentia. De multe ori eu am intrat in vorba cu el si am observat ca ma trateaza ca pe oricare alta colega, iar acest fapt ma cam intrista. Imi doream sa reuseasca sa vada dincolo de aparente si de masca de "copila prostuta", imi doream sa ma vada asa cum sunt eu cu adevarat. Si m-am hotarat sa reusesc sa imi indeplinesc acest vis folosindu-ma de orice mijloace.
Intr-o zi i-am bagat in ghiozdan o pisicuta de plus foarte draguta, roz. De unde sa stiu eu ca saracul baiat este alergic la pisici si se va simti oripilat atunci cand va vedea ce minunatie se afla in ghiozdanul lui? Bine ca am fost destul de inteligenta si nu i-am lasat nici un bilet, am putut foarte usor sa dau vina pe alta colega..
Pacat ca inteligenta m-a parasit cand mi-a venit ideea sa il impresionez mergand pe niste tocuri ametitor de inalte. In timp ce incercam sa pasesc cu gratie (asemenea unei feline), am calcat gresit si am cazut chiar in fata lui.. a fost oribil! M-am simtit foarte aiurea, dar el a fost suficient de dragut sa isi mascheze hohotele cu un zambet stangaci.
Poate ma straduiesc prea mult, dar niciodata nu fac ceea ce trebuie. Eu am impresia ca dragostea la mine functioneaza ca un fel de drog si parca sunt de 100 de ori mai aiurita cand ma gandesc la el.
Acum tot ceea ce vreau este sa ii fac o declaratie de dragoste. O sa cumpar o carte de la Nemira (stiu ca lui ii plac foarte mult cartile, si mie imi plac, avem atat de multe in comun!!) si o sa pun in ea un biletel pe care o sa scriu unul din citatele mele preferate: "Dragostea este ca un zambet: nu are nici un sens daca nu o daruiesti". Probabil cartea pe care o voi alege va fi chiar "Cartea dragostei" pentru ca am auzit foarte multe pareri despre ea si consider ca Phillipa Fioretti reuseste sa imbine foarte bine replicile savuros de amuzante cu gesturile romantice.
Sper ca de data aceasta sa il impresionez si imi doresc ca el sa realizeze cat de mult inseamna pentru mine. Tineti-mi pumnii!
Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 15
