Ma cert cu toata lumea si toate cuplurile din jur ma deprima.
In orasul asta a nins mult.Poate prea mult.Zapada s-a asternut si in suflet dar nu a reusit sa acopere toate dorintele,visele,sperantele ruinate.M-a facut un timp sa cred ca nu mai exista durere,ca imi accept soarta .. dar nu e asa.
Sentimentul asta autodistructiv e mai puternic ca niciodata.
Ma macina.
Ma nelinisteste.
Ma .. ucide.
Cand latura ta intunecata este descoperita altor oameni nu mai esti sigur.Si cand nu esti sigur faci greseli pe care ceilalti le observa.
Acel "pasager intunecat" incepe sa ia conducerea.Am impresia ca vrea sa ma salveze,dar tot ce isi doreste e sa ma vada la pamant.Si cel mai tare doare ca este o parte din mine,ca trebuie sa il accept.Nu am putut sa fac niciodata asta.
P.S: E una din zilele mele groaznice.Ma simt atat de .. singura.
