Ninge de aseara, de la 10 mai exact. Fulgii de zapada valseaza haotic iar eu am stat destul de mult sa ii admir din fata ferestrei mele. Nici nu am simtit cand a trecut timpul..
Iarna m-a fascinat intodeauna intr-un fel pe care nu l-am inteles si pe care mult timp nu am avut curajul sa il recunosc. Zapada mi-a placut mereu si am urat oamenii care o calcau zilnic in picioare cu sau fara intentie.. hmm, uneori cred ca puritatea zapezii nu se potriveste deloc oraselor in care traim si mai ales intunericului din sufletul unora.
Oare toti oamenii merita sa se bucure de zapada? Dar cati dintre ei mai stiu sa se bucure?..
Mi-e groaznic de pofta de o cana uriasa de ciocolata calda, dar ma multumesc cu un ceai fara zahar caruia deja nu ii mai simt gustul. Am slabit 6 kg, mai am vreo 8.. alerg dupa perfectiune. Mi-e teama sa nu ajung sa ma infometez, dar incerc sa am grija de mine si de corpul meu. Un prieten mi-a spus ca "Nu trebuie sa te sinucizi slabind" si ii dau dreptate. Acum cativa ani am cochetat cu anorexia (e un fel de manie a perfectiunii, asa ii ziceam). A fost o perioada grea pentru mine.. nu vreau sa mai trec peste asta din nou.
Acum.. as cobora scarile astea alergand dupa un vis si as iesi din bloc zambind. M-as arunca in zapada si as rade ca o nebuna, nu mi-ar pasa ca trecatorii m-ar privi uluiti. De ce nu mai sunt copil?
Idei incoerente, ochi obositi, ganduri aiurea..
Macar.. macar ninge!
Anemona
