M-am simtit bine. La inceput mi-am pus masca de om fericit, dar dupa am confundat-o cu propriul chip. EA nu a putut fi alaturi de mine. EA a fost internata in spital, dar EI au venit. Si ne-am distrat.
Am reusit sa ma simt bine dupa ce am baut putin. Am reusit sa inteleg mesajul ei dupa ce am avut suficient alcool in sange ca sa il pot accepta. Si totusi.. am fost treaza. Dureros de treaza. Constienta de fiecare gest, actiune, privire. Alcoolul parca mi-a amplificat unele trairi (sau poate prefer sa dau vina pe alcool pentru unele trairi).
Nu vreau sa ma mai gandesc la asta. Nu vreau sa ma mai gandesc la lucruri imposibile care sa imi dezintegreze sufletul in particule capabile sa simta doar durere. Nu o sa mai permit asa ceva.
In seara asta au fost cateva momente in care am uitat sa respir. Din fericire nu toate au legatura cu el. Incep sa redevin normala.
Marti fac 18 ani. Mi-e frica. Nu vreau sa fiu adult.
Anemona.
