Stateam in fata ferestrei privind in neant,
Si nu-mi dadeam seama ca priveam in mine.
Nu imi pasa de al fulgilor joc aberant,
Nu vedeam pe nimeni si parca-mi era bine.
Toti fulgii pareau dantelati a uitare
Dar toti erau franturi din alte povesti,
Aceeasi substanta dar alcatuiri rare,
Prea multe idei si uitai cine esti.
Am deschis fereastra tremurand a dorinta,
Respiram racoarea gandurilor nespuse,
Mi-am intins palmele cu binevointa
Si am strans in pumn un fulg fara sa imi pese.
S-a stins in mana mea bucata de zapada,
In palma aveam acum o lacrima de gheata,
Nu regretam ca am ucis o poveste calda,
Stiam ca nu si-ar avea rostul vreodata.
