Nu sunt un arhitect bun. Am invatat sa ridic ziduri in loc sa construiesc poduri. Nu mi-am dat seama niciodata ca singur nu poti construi decat o fortareata in care sa te inchizi, un castel in care sa iti pierzi sufletul.
Cum am spus..nu sunt un arhitect bun! Am stiut sa construiesc prietenii solide, dar nu am stiut cat de sus sa inalt acea constructie. Nu ar fi trebuit sa incerc sa trec de orice limita, sa sfidez orice idee care nu era asemanatoare cu a mea.. recunosc, am gresit.
Eu chiar nu sunt un arhitect bun. Ma straduiesc sa consolidez relatii cu oameni care ar fi trebuit sa plece de mult din viata mea, dar pe care imi este frica sa ii las sa ma piarda. Incerc sa trec peste orice si peste oricine, si iar gresesc.
Gresesc pentru ca nu sunt un arhitect bun. Constructiile mele arata ciudate iar in orasul sufletului meu este haos. Imi vine greu sa fac ordine in aceste ruine de sentimente, dar nu imposibil. Trebuie sa scap de reziduuri odata pentru todeauna.
Nu sunt un arhitect bun, dar Anemona trebuie sa fie.
