Mi-l amintesc si acum pe domnul Popa. Este imposibil sa nu-i fi pronuntat niciodata numele daca ai facut clasele gimnaziale in scoala in care am invatat eu. Era cel mai bun profesor de matematica pe care l-am intalnit vreodata, iar toti din clasa mea ne consideram norocosi ca el ne preda matematica.
Punea note pe drept, niciodata mai mult sau mai putin decat meritai. Zambea des si facea foarte multe glume, dar stia cand sa se opreasca si sa devina serios. Avea un stil care ne facea pe toti sa ne indragostim de acea materie care multi ani ne daduse serioase batai de cap.
Cand ma gandesc la domnul Popa imi vine in minte imaginea lui mergand pe o bicicleta clasica de culoare verde inchis. Era singurul profesor care venea la scoala cu bicicleta si ne incuraja si pe noi sa facem asta. La sugestia lui directorul chiar a construit un spatiu special unde ne puteam pune bicicletele cat timp eram la ore.
Ma intreb cum ar fi daca domnul Popa ar fi venit la scoala intr-o masina. Oare cum ar fi aratat acel vehicul? Ar mai fi putut el parea atat de clasic si interesant?
Cred ca designul masinii Toyota Avensis, sofisticat si practic in acelasi timp i-ar fi accentuat trasaturile clasice si deosebite. Probabil masina ar avea culoarea verde inchis (la fel ca bicicleta lui) si interiorul ar fi gri, o culoare care lui ii placea foarte mult. Masina ar fi sigura si usor de condus, dar de fiecare data cand domnul Popa s-ar urca la volan s-ar simti ca intr-o continua provocare. Desi nu ii plac detaliile tehnice, probabil ar tine minte ca masina are 7 motoare puternice si o cabina silentioasa. S-ar simti in siguranta atunci cand conduce si pentru el asta ar fi cel mai important.
Uneori mi-e dor de domnul Popa. Si atunci ne intalnim mai multi fosti colegi si mergem sa il vizitam in scoala care ne-a fost atat de draga. Sunt curioasa pentru cat timp il vom mai vedea mergand pe acea bicicleta verde inchis.
Articol inscris pentru Super Blog 2012 - proba 1
