Mi-e dor de vechea eu, de cea care am fost..
Mi-e dor sa stau noaptea pana tarziu invatand la biologie foarte multe denumiri in latina.Mi-e dor de fostul liceu in care nu vorbeam cu (aproape) nimeni,eram doar eu si gandurile mele.Mi-e dor chiar si de colegii mei cei nebuni care ma indemnau sa chiulesc,care mi-au pus pentru prima data tigara in mana,care ma considerau putin cam ciudata..
Mi-e dor de copilarie,de prieteni carora acum de abia le mai tin minte numele..
Mi-e dor de o zi a lunii august,cand era "Ploaia de stele" si eu ma chinuiam sa vad o stea cazatoare,dar cerul era mult prea innorat,si totusi nu renuntam..
Mi-e dor de el,de un el de care eram indragostita dar care acum ma dezgusta.. Mi-e dor un "noi" care nu a existat niciodata.
Mi-e dor de clipele cand credeam ca am un suflet bun..
Mi-e dor de acea eu..
Tie de ce ti-e dor?
