Am o stare de euforie pe care nu o inteleg. Cafeaua are gust de trecut si de mine.
E ultima zi in care am 17 ani. E ultima zi in care (teoretic) sunt adolescenta. Si eu.. eu doar ascult Spike si privesc tavanul. Nu ma simt schimbata. Nu ma simt in nici un fel. Simt doar ca sunt eu. Momentan e suficient.
Vreau sa schimb blogul putin. Vreau sa imi schimb stilul de a scrie si temele abordate. Nu prea mai vreau ca blogul asta sa imi fie jurnal. Poate nu imi trebuie un jurnal. De ce trebuie sa imi explic fiecare gest, de ce am nevoie de pareri? De ce eu nu imi pot fi suficienta?
O sa scriu altfel. O sa fiu abstracta. O sa scriu doar pentru mine, fara sa imi pese. O sa scriu si nimeni nu o sa mai inteleaga nimic.
O sa va dau codul.. intr-o zi. Dar promit ca nimeni nu o sa inteleaga nimic. Doar eu..
Anemona.
