1 mai

    1 mai.
    Prea multe semnificatii.
    Ziua cand s-au casatorit bunicii mei. Ziua cand s-au casatorit si parintii mei. Ziua cand a murit bunicul.
    Urasc si iubesc aceasta zi in acceasi masura. Mi se pare stupid. Ce poate fi mai stupid decat sa simti asta pentru o zi? Ar trebui sa fie ceva banal.
    In fine.. zicea cineva ca postarile mele devin din ce in ce mai scurte. Ii dau dreptate. Nu stiu de ce incep sa simt ca unele ganduri nu isi au locul aici. Aleg sa le pastrez pentru mine, sa le incui undeva in propria minte si sa le las sa zaca acolo pana se sting. Am o luna si cateva zile de cand nu am mai scris ceva calumea, o poveste sau o poezie, sau macar o pagina intreaga imprimata cu altceva decat propozitii cu referire la propria persoana. Am doar o idee pe care cred ca o sa o astern pe hartie incepand din seara asta. Sper doar sa nu raman fara cuvinte :).
    Pana la urma ziua asta nu e asa de groaznica cum ma asteptam. Asa incepe totul.. o zi banala obisnuita, un om si o idee..

    Anemona.

Azi sunt fericita.

 Da.Da.Da!
 Imi vine sa dansez.Sa sar.Si am un zambet maaaare si tampit pe fata.
 Cred ca am descoperit - in sfarsit - ce vrea Dumnezeu de la mine (mereu am fost de parere ca viata e ca un  joc de papusi,si eu nu sunt chiar o papusa preferata.. deci nu stiu daca chiar exista Dumnezeu,dar un "papusar" sigur exista :d )
  Nu stiu inca ce vreau eu de la mine.Dar voi afla cu siguranta!
  Era o sansa la un milion sa se intample..si s-a intamplat!Am primit un semn.
  Mi-am dat seama ca pot avea si alti prieteni.
  Viata mea parca nu imi mai pare atat de banala..
  Sper sa nu imi stearga nimeni zambetul de pe chip.Nu acum..Acum sunt bine.Si nu am mai simtit asta cam de mult timp..

                   "Cum pot gasi acum fericire in orice banalitate?!"