"Nu-i iubire" mi-am spus, pentru prima data dupa mult timp zambind chiar sincer.
Am rasuflat usurata.
In ce s-a transformat obsesia aia dulce?
Nici nu ma mai gandesc la el. Il vad, si am senzatia aia de gol in propria fiinta. Ma gandesc cum omul ala a putut insemna atat de mult (in fine, ceea ce credeam eu despre el). Acum regasesc in altcineva ceea ce vedeam in el, dar nu sunt indragostita. Nu pot iubi aceleasi lucruri de doua ori, as fi chiar idioata.
Sunt a altuia si nu sunt. In orice caz, am fost. Acum imi incredintez sufletul doar demonilor mei.
"Nimeni nu o sa ma (mai) faca niciodata sa sufar, pentru ca imi apartin doar mie."
Anemona. (17.04.2013)
