luni, 15 iulie 2013

Societatea si conditiile impuse de ea

    Am inceput sa  ne ascundem pana si de noi. Ne mintim singuri. Avem momente cand ne intrebam daca chiar suntem diferiti. Si daca suntem, asta esre neaparat ceva rau?
    Ajung tot mai des la concluzia ca societatea nu isi doreste decat sa ne transforme. In lumea lor, sa fii diferit e un defect. Probabil ar trebui sa reprezinti doar imaginea oglindita a celui de langa tine. De ce vor ca toti sa fim la fel?..
    Sunt convinsa ca gresim si noi. Gresim cand le permitem sa ne transorme in ceea ce nu credeam ca vom fi vreodata, cand ne alegem modele jalnice si evident gresite dar mai ales atunci cand ne indoim de noi insine. De ce ar trebui sa fie o problema ca suntem altfel?
    Ma doare cand vad ca oamenii isi ascund adevaratul caracter de teama ca ceilalti ii vor respinge. Societatea ii obliga pe toti sa se adapteze unui tipar care nu se potriveste tuturor. Tie crezi ca ti se potriveste? Esti persoana care vrei sau esti ceea ce vor altii sa fii?
     Intr-o lume a lor am curajul sa fiu eu. Nu am regretat niciodata. Tu ce mai astepti?

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Am fost mereu transparenta. Oamenii vedeau tot. Nu avea rost sa ma ascund.

      Ștergere
  2. Comunitatea e un lucru minunat. Însă ceea ce vedem noi înflorind la tot pasul nu e așa ceva. Ea se va naște din nou, din cunoștinţa despre ceilalţi a individului, și va schimba pentru o vreme lumea.Ceea ce avem acum în materie de comunitate nu-i decât spirit de turmă. Oamenii se caută între ei pentru că se tem unii de alţii! Si de ce se tem? Te temi doar atunci când nu ești împăcat cu tine însuţi, care nu te-ai dumirit asupra necunoscutului din tine însuţi.

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..