sâmbătă, 11 mai 2013

Cum sa scap de o parte din mine?


     Ma caut si nu ma gasesc nicaieri.
     Cum sa ma abtin sa fumez cand trebuie sa diger atat de multe ganduri? Aveti voi o idee mai buna? Cred ca mai degraba as avea nevoie de o idee despre cum sa scap de o parte din mine. Partea aia din mine care incep sa cred ca o sa vrea sa invete sa il iubeasca. Eu ori o exilez, ori o ucid pur si simplu. Ma cred in stare.
     M-am gandit sa o ingrop in scrum. Sau poate sa o inec intr-un lac de alcool si lacrimi. Sau sa nu o mai las sa viseze. O sa ii sfasii povestea privind-o in ochi. Sunt tot mai tentata sa cred ca daca ii extermin ultimul gram de speranta, s-ar gandi sa se sinucida. Decat sa traiasca asa cum ii dictez eu, prefera sa nu mai traiasca deloc.
     Daca gandesti ca sunt sinucigasa, gresesti. Tu de cate ori te-ai ucis? De cate ori ai ucis o parte din tine pentru ca te obliga sa adori lucruri si atingeri atat de distructive?

      P.S: Sper sa nu se agate de o iubire mincinoasa doar din dorinta de a supravietui. Partea asta din mine trebuie sa moara. Daca nu, o sa raman a doua varianta toata viata, un plan B doar pentru ca el nu are acces la planul A. Si acum ma intreb: cine naiba isi doreste sa joace un rol secundar in propria poveste?!

      Anemona.

6 comentarii:

  1. Nu trebuie să "ucizi" acea parte din tine. Și eu am încercat de multe ori să o fac, și după vărsam lacrimi pentru bucata aceea de suflet, incinerată. Nu se merită să rămâi cu suferința. Poate reușești să te împrietenești cu acea parte, dar nu oricum. Las-o în lanțuri într-un colț îndepărtat și întunecat al minții tale; dă-i hrană, apă și oferă-i totul, dar uită de ea prin ignoranță.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt de părere că toţi avem şi părţi bune,dar şi părţi rele.Că doar nu există omul perfect.De aceea,dacă vrei să te accepte alţii,trebuie să te accepţi în primul rând tu pe tine.Şi nu cred că trebuie să îţi îngropi durerea în lucruri de care apoi nu vei mai scăpa niciodată(alcool,tutun).Te-ai gândit vreodată ce rău îţi fac ţigările alea,pe care le fumezi de la o vârstă aşa de fragedă?Plămânii tăi nu sunt de adult,sunt încă în dezvoltare,adică sunt vulnerabili.Dacă un adult,care începe să fumeze de la 25 de ani,are şansă la viaţă până la maxim 55,tu?

    Scuze,asta e părerea mea.Eu zic că trebuie să renunţi cumva.Mai bine mănânci decât să fumezi,trust me.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :( Uite la asta nu m-am gandit. Niciodata nu mi-a pasat. Mi-am zis ca oricum mor, mai bine sa mor cum imi place..

      Ștergere
    2. Şi dacă mai încolo îţi va plăcea viaţa?Şi vei fii bolnavă?Vei ştii că mai ai de trăit încă umpic şi tu ai fi vrut să trăieşti mai mult?

      Ștergere
    3. .. Nu stiu. Sunt ciudata. Moartea m-a fascinat intodeauna, la fel ca si viata. Probabil o sa ma opresc pana atunci. Probabil..

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..