Simptome.Imi da cineva un diagnostic?!

  Pacient bonlav.Nu se stie daca grav sau nu.Necesita un diagnostic :)).Urgent!

  SIMPTOME:
-cand apare un anumit EL nu se mai poate opri din zambit
- roseste
- zambeste ca tampita (nu se poate opri din zambit)
- nu mai are pofta de mancare


 E..ceea ce cred eu ca e?!

Vreau la mare..

  Vreau la mare.Nu am mai fost de vreo 4 ani,si acum parca ma apuca dorul.Vreau sa simt valurile, vreau sa ma pierd prin multimea de oameni care cauta doar un moment de relaxare, vreau ca pentru prima data sa imi pun ceasul si sa ma trezesc la 5-5.30 doar ca sa vad rasaritul..Hm.Si poate vreau si o iubire de o vara.Doar asa.. ca sa nu mai fie nevoie sa fug dupa..
  Tu ce amintiri placute (sau nu) ai la mare? ^^

Invata-ma sa fiu ca tine.

  Prietene,de ce pretinzi ca esti liber,cand ai orizontul atat de limitat?!
  Asa e.Te prefaci.
  Te rog,te implor..invata-ma si pe mine.Invata-ma sa supravietuiesc in lumea asta a lor plina de gesturi pe care nu le inteleg,de zambete sau lacrimi..Invata-ma sa uit de ziua de maine,si sa nu mai traiesc in trecut..sa vad doar prezentul.Invata-ma sa fiu ca tine..te rog!

Suflet de artist..

  Ti-ai dorit sa fii un artist,dar ai ajuns profesor de pian.Vezi unde te-a adus viata?! Vezi cum,in loc de un creator,ai ajuns doar un practicant al muzicii?!Si stii de ce ti s-a intamplat asta?.. Pentru ca ai lasat sa se intample.Pentru ca nu ai facut nimic ca sa opresti asta,ci doar ai preferat sa fii un biet spectator cand in joc era soarta ta..
  Of..biet muritor!Tu trebuia sa fii creatorul,trebuia sa iti urmezi propriile vise,nu sa ii lasi pe altii sa decida in locul tau.Ai gresit..hai,recunoaste..ai gresit..

  P.S:Tu ce fel de suflet ai?Esti artist sau doar un practicant? (si da,pentru aceasta postare m-am inspirat din "La tiganci" de Mircea Eliade)

Si trebuie sa mori..

   Imi caut suficient curaj cat sa renunt la acea parte din mine,partea aia care trebuia sa moara de la inceput. Trebuie sa o ucid,si nu o pot face lent,asa cum as vrea..trebuie sa ma grabesc.EI imi impun un ritm rapid,si tot EI, oamenii care m-au ranit,fac regulile..
   Cand vrei sa castigi,uneori trebuie sa te comporti ca si cum ai fi pierdut.Si nu pentru ca vrei sa ii derutezi,faci asta pentru ca ai nevoie de o pauza.Si poate vrei sa simti ce simt si EI, aceeia pentru care nimic nu conteaza.Pentru care totul e roz indiferent de cate sufletecalca in picioare,sau cate vise spulbera.. Si ma intreb de multe ori daca merita sa faci asta.Va veni vremea cand le voi adresa aceasta intrebare chiar lor..

Cum sa intelegi femeile - pentru barbati, cu dragoste!

 Atentie: postarea aceasta nu se vrea a fi una plina de misoginism/micsandrism.Trebuia sa fac asta de ziua LOR (ieri),dar am zis sa mai astept putin.. mda,defapt ideea mi-a venit azi.

 Sa mai zica cineva ca femeile sunt complicate si nu stiu ce vor :)).
 Stim ce vrem..doar ca nu stim ce cale sa alegem ca sa obtinem ce vrem.
 Ne plac chestiile romantice,doar ca nu exagerat.
 Ne plac hainele - chestie valabila la aproape toate femeile.Pentru mine,cumparaturile sunt ca un drog.
 Punem mare accent pe fizicul nostru (sau doar eu sunt asa?!).
 Ma mai ajuta cineva sa completez lista? ^^

 Apropo,as vrea sa imi fac blogul privat - se poate?Si cum fac sa ma cititi in continuare,cum il pot face privat si sa trimit invitatii tuturor abonatilor?!Astept un raspuns,va rog,nu am reusit sa gasesc o solutie la problema asta.Multumesc! 
  P.S:Daca doriti o invitatie pe acest blog,sa imi lasati un comentariu cu adresa de email :).Voi mai avea un blog de la 1 iunie,acela public.Si..o alta surpriza :D.

Ieri..

  - baut martini cu baiatul cu ochii verzi
  - fumat tigari mentolate cu colegii
  - jucat jocuri video cu baietii din clasa :))

 Cum de oamenii astia ma baga in seama acum,cand nu prea mai am nevoie de ei?Ce se intampla?Hm.Cam ciudat.Si totusi,o reusita pentru mine.Am reusit sa ma apropii de ei.. EU.Eu fata asta,eu cu corpul asta.EU.. Si fara prea mult ajutor.Oare este posibil sa ma fi inselat?Sa nu fie nevoie sa schimb atat de multe?!.. Vom vedea.

1 Mai 2006 - a fost o zi..

 
  A fost o zi in care am fost calau.O zi in care am ucis,indirect,o fiinta.O zi in care m-am rugat pentru moartea cuiva.Pentru ca am vazut ce inseamna cancerul,pentru ca am vazut suferinta din ochii aceia caprui.. Si am vazut durerea.. Si am vrut sa moara.Desi nu aveam nici un drept.Fiinta aia traia pentru mine.Pe omul acela l-am iubit atat de mult.. si nu l-am apreciat cum trebuia.De ce,de ce a ales tigarile si bautura in locul meu?De ce am facut alegerea aia?De ce 1 mai este o zi atat de blestemata,chiar daca parintii mei s-au casatorit pe data aceasta?!De ce atat de multe intrebari?
  Ma rog sa te mai vad odata.In vis.Ma rog sa iti pastrez amintirea intacta,si sa port in sufletul asta murdar remuscarea..pentru ca mereu imi va aminti de tine.Si as mai vrea o ultima imbratisare.O ultima poveste din al doilea razboi mondial cu care obisnuiai sa ma adormi.Un ultim sarut pe frunte,si o ultima lectie de desen.Si nu in ultimul rand..poate o noua amintire.
  Te iubesc .. bunicule.Si te-am ucis pentru ca te iubesc.