Lui ii plac masinile BMW, mie imi plac doar cele "albastre".
Eu scriu (creez),el doar citeste.
Eu sunt visatoare,el este realist.
El rade,si nu imi sterge niciodata lacrimile atunci cand eu plang.
El ma critica,in timp ce toti ceilalti ma lauda.
El are ochi albastrii,eu am privirea intunecata.
El e diferit,eu sunt o oarecare.
El abia stie ca exist,dar el e centrul universului meu..
Mi-e dor de el.Mult.Si am incercat sa imi alung acest gand.Dar nu pot.Numar zilele de vacanta din iunie. Nici nu stiu cum am ajuns asa repede de la "75" la "34". Si mi se pare enorm de mult.
Mi-e dor. Nu o sa ii spun asta niciodata,dar mi-e dor de el. Si de glumele noastre.Si de tot ce are legatura cu el. Am crezut un timp ca imi e dor de scoala,dar de fapt imi lipsea el..
Am fost fraiera, m-am mintit pe mine..
