Stiu ca ne certam. Ca de obicei. Mereu facem asta.
L-am intrebat ce vede. Ce naiba vede cand se uita la mine. A zambit si a plecat din camera. S-a intors cu o cutiuta veche, argintie. L-am privit surprinsa, dar el mi-a facut semn sa o deschid. Nu trebuia sa il ascult. De ce naiba l-am ascultat?..
Inauntru era o oglinda. M-am strambat cand mi-am vazut reflexia. Intelesesem la ce se refera, dar m-am prefacut nestiutoare. Am vrut ca gandurile mele sa prinda conturul vocii lui, si au prins.. cand i-am pus din nou aceeasi intrebare.
- Vad doar o fata prea speriata ca sa traiasca asa cum isi doreste. Asta vezi si tu, nu e asa?!
Nu i-am mai spus nimic. Mi-am luat poseta si am plecat acasa. Inca sper ca secventa asta sa fie doar un fragment dintr-un film prost.. oare toata lumea poate simti cat imi este de frica?
A.
