Odata, mi-am intrebat bunicul de ce nu exista cimitire pentru cei vii. Credeam ca daca ingropam tot ce tine de trecut ar fi mult mai usor.
Mi-a raspuns ca doar partile moarte ar trebui ingropate. Mi-a spus ca trebuie sa uiti si sa te resemnezi ca sa poti lasa pur si simplu un bagaj de sentimente intr-un mormant. Mi-a spus ca as avea nevoie de curaj ca sa pot face cu adevarat asta fara sa incerc sa profanez dupa mormintele, ca sunt prea tanara ca sa imi transform sufletul intr-un cimitir bantuit de fantomele trecutului. Mi-a spus ca nu trebuie sa fac si nu voi face asta niciodata.
Probabil cine nu isi aminteste trecutul este condamnat sa il repete, iar mormintele vor fi mereu cufundate in uitare. Nu imi doresc asa ceva..
El ma cunostea mai bine decat ma cunosc eu. Uneori imi lipseste atat de mult!
A.
