O sa raman mereu o persoana ciudata,chiar si pentru mine.Nu voi intelege de ce aleg sa scriu aici ce traiesc,de ce las mesaje pe blogul asta persoanelor care nici macar nu stiu ca am asa ceva si carora niciodata nu le-as da acest link.
De ce este atat de usor sa spun tot ceea ce ma framanta aici,si nu pot sa le spun lor?De ce unii dintre voi ma cunoasteti chiar mai bine decat ma cunosc unii "prieteni" binevoitori?
Imi inghit aceste ganduri.Si lacrimile.Trebuie sa slabesc,trebuie sa merg la sala,sa alerg si sa ignor atat de multe ganduri.Sa iau o carte cu mine si sa ma pierd intr-o alta poveste,sa ma mint ca este a mea si sa sper.. ca nu voi gresi.
