Simt ceva pentru el,si nu am nici o indoiala.Dar sentimentele astea contrazic tot ceea ce sunt eu cu adevarat.
Nu vreu sa il pierd..dar nu pot sa il pierd,pentru ca nu a fost niciodata al meu.Am reusit sa ii mai fur cate un zambet,privire sau poate chiar niste ganduri..dar doar atat.Desi am vrut mai mult..
Azi ne-am certat dintr-o chestie stupida (la scoala).Si stiu ca nu isi va cere scuze,pentru ca desi stie ca m-a ranit,orgoliul e mai puternic.La fel si in cazul meu.. Dar jur ca imi va fi dor de el.De ce simt asta?Si de ce doare?!.. De ce simt ca nu pot face fata unei veri in care el sa fie departe de mine..
Omule,ce mi-ai facut?!?!
