Nu fi prost..

 
    Nu as putea sa am vreodata pretentia sa iti cer ceva. O voce din interiorul meu parca tipa "Nu fi prost, iubeste-ma!".. dar ecoul ei ma sperie. Cum sa iti cer ceva? Cum poti cere asa ceva unei persoane pentru care (probabil mai mult ca sigur) nu valorezi nimic?
    Ma urasc pentru ca am lasat asta sa se intample. La fel cum spune si Camil Petrescu, "dragostea este un proces de autosugestie". Poate mi-am dorit asta. Nenorocita asta de inima sigur si-a dorit asta. Si acum.. ce e de facut?
     Nu inteleg oamenii care se indragostesc de un zambet, o atingere, o vorba buna.. nu ma inteleg pe mine. Credeam ca detin controlul. Ca nimic nu ma poate influenta sau face sa ma razgandesc. Credeam ca dragostea nu este pentru mine, ca mereu voi da contur altor povesti, mereu ireale. Credeam.. ca sunt altfel.
    Azi sunt confuza. E unul din acele momente cand din oglinda imi zambeste stangaci un chip strain, inferior.

 Anemona