" (..) crezuse ca literatura este o opera de inspiratie,ca talentul inseamna darul de a auzi anuminte cuvinte - pe care urechea celorlalti nu le aude - si de a le asterne pe hartie;a le dicta mai mult, un ceas, doua, cinci, pana oboseste mana.Si asista acum la lupta aceea surda impotriva materiei(..).
- Ai scapat de demon? ma cerceta, mangaindu-mi fruntea."
(Mircea Eliade - "Nunta in cer")
Oare talentul e ca un demon?Oare noi,oamenii astia care simtim nevoia sa scriem,suntem sub influenta a ceva mult mai puternic decat propria ratiune?
Am incercat sa nu mai scriu.Sa imi uit gandurile,sa nu le scriu.Nu am reusit.Dorinta era mult prea puternica.. E ceva mai presus de mine.E acel "ceva" care ma face uneori sa adorm la cele mai tarzii ore, dupa ce m-am concentrat foarte mult timp in fata unei foi de hartie care nu ramane niciodata alba.E acel "ceva" care face parte din mine..
Nu stiu daca in toti se afla acest demon.Poate unii doar pretind ca il au,desi nu ii inteleg.Si nu stiu nici daca este un blestem sau un dar, o obsesie sau ceva firesc..
