Ciudati mai sunt oamenii, pe cuvant! Sau oare sunt eu prea "normala"?!
Prietena cu care nu vorbisem de mult,care m-a tradat intr-un mod atat de urat si nedemn.. ma sunase la ora 12 noaptea (nu i-am raspuns,mi-a fost foarte rau pe 4 si am dormit vreo 15 ore)..
Si tipul ala de care va spusesem ca a venit in tara,pe care il credeam un fel de "amic" .. a uitat de ziua mea (a doua oara).
Nu trebuia sa fie invers?
Oricum,m-am suparat pe el si nu cred ca il voi ierta prea curand.
A gasit tot felul de argumente de tipul "nu m-am uitat pe Facebook", "m-au concediat de la slujba", "e frig aici in Germania" si alte chestii stupide.
Nu trebuia sa fie invers?!
Bine,poate gresesc si eu.Dar genul asta de oameni nu merita decat un mare "nu ne pasa" din partea mea. Si pana la urma tot eu ma consum.Si pana la urma tot eu sunt aia care pune prietenia pe primul plan..
Inca nu m-am hotarat daca o iert pe (presupusa) prietena - sau nu.Oricum, sufletul meu zice "da",ratiunea un raspicat "nu".. O sa o las pe ea sa faca primul pas.Poate sa isi asume rolul principal. Sper sa joace bine. Sa stie ce sa spuna.Cum sa o spuna.
Ar putea evita tot spectacolul asta cu un gram de sinceritate si un simplu "imi pare rau".. Dar asa suntem noi,oamenii.Ne plac lucrurile complicare,ne place sa facem spectacol,adoram lumina reflectoarelor.. Ne plac personajele principale,ne incita actiunea.
Ma asez in scaunul spectatorilor si astept.
Din piesa de teatru vreau sa transform tot spectacolul asta intr-un film.Si eu sa stau intr-un scaun, sa mananc popcorn si sa zambesc.Hm..detasare!
