Se afișează postările cu eticheta departe de anemona. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta departe de anemona. Afișați toate postările
duminică, 27 ianuarie 2013
Sunt atat de aiurita!
De care vodka sa iau? Si.. si oare ei chiar vin pentru mine? Da totusi.. ne trebuie bautura. Multa bautura. Tigari nu mai iau eu, ca au sigur ei. Si am pachetul meu. Am si slimuri. Cine naiba mai fumeaza slimuri? Doar eu? Si nici macar nu sunt mentolate. Of.. ei o sa se simta bine. Si o sa ma simt si eu. E majoratul meu, majoratul meu in mai putin de o saptamana. Nu intru in panica, doar ma gandesc. Vreau sa iasa bine. Refuz sa ma panichez, sa vreau ca totul sa fie perfect si sa stric tot. Daca eram nebuna faceam un sondaj daca tortul sa fie cu frisca sau cu ciocolata (nu, nu am vrut sa fac asta.. ok..am renuntat la idee..la naiba!). Daca eram nebuna incercam sa fac ca totul sa fie perfect. Eu vreau doar sa fie o petrecere reusita.
Am cea mai draguta rochie din univers. O sa arat bine. Ca o printesa. Mereu am visat asta. Mereu mi-am dorit sa fiu feminina. Am reusit sa slabesc aproape 10 kg in 3 luni. Reusesc. Simt ca reusesc. Incepe sa imi placa de mine. Incep sa nu mai vad un monstru cand ma uit in oglinda. E perfect. E genial sentimentul asta, e..
- La ce te gandesti?
Ma priveste zambind. Ne cunoastem de 7 luni si inca suntem prietene. Am multi prieteni. Asta este un fel de paradox. O gramada de persoane care ma vad altfel decat ma vad eu.
- La nimic.
- Siiguuur..
Imi termin tigara si insist sa plecam. Ei nu vor. Ei vor sa isi termine bauturile. Mie coincidenta mi se pare stranie, cretina. Nu ma simt in largul meu. Ma gandesc la majorat ca sa nu ma gandesc la lucruri imposibile. Cand viata mea a inceput sa semene atat de bine cu un roman din colectia Cocktail?!
- Hai sa plecaaammm..
- Stai mai nebuno!
Baietii rad. Pana la urma ii conving. Zambesc. Am reusit. Si dupa imi dau seama ca mai am de lucrat la capitolul "autocontrol". O sa reusesc eu.. e doar o scapare. Nu ma asteptam. Se explica. Situatiile imprevizibile ma surprind nepregatita. Nu am cum sa evit asta, dar am cum sa invat sa ma controlez.
Am plecat pentru ca nu mi-am dorit sa il fac sa se simta prost. Ieri.. copilul am fost eu. Ma oftica putin situatia. Creatorul (trebuie sa existe asa ceva) se cam joaca cu mine, si nu sunt tocmai jucaria lui preferata.
"Viata e o comedie pentru cei care gandesc si o tragedie pentru cei care simt"
Azi nu o regasesc pe Anemona in mine. Inca mai sper..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
