Dumnezeule,cat urasc clipa aceea!Cand ma privesc in fata oglinzii si ma intreb asta sunt eu?..dar ce m-a facut sa ajung asa?".Privesc imaginea reflectata de suprafata argintie si nu imi dau seama a cui imagine este acolo.Un om cu un suflet prea mare sau o persoana fara suflet?Oare mi-au luat si sufletul sau pur si simplu l-am ascuns eu acolo,pe undeva?! In orice caz,acum nu il mai pot gasi..
Mi-am dat seama ca lucruri care reprezentau centrul universului meu de alta data pur si simplu nu mai conteaza. Incepe sa nu imi mai pese, sa fiu indiferenta - si da,asta e tot ceea ce am vrut. Dar e o diferenta uriasa intre o dorinta neimplinita si faptele propriu-zise.Ce ma fac..?!