I-am rugat pe cei din jur sa ma invete cine sunt. V-am rugat si pe voi. Am gresit. "Cine sunt?" nu este o intrebare la care trebuie sa construiesc un raspuns, este o dilema la care trebuie sa caut un raspuns. Raspunsul este in mine.
Saptamanile astea am.. invatat.
Am invatat ca singura persoana pentru care trebuie sa ma schimb sunt eu.
Am invatat ca timpul este acelasi pentru toti, dar oamenii care aleg sa zambeasca si sa nu duca lupte din care nu pot iesi invingatori isi pot repara sufletul mai usor si mai repede.
Am invatat ca avem nevoie de oameni care sa ne accepte asa cum suntem, am invatat si ca avem tendinta sa cautam in altii ceea ce noua ne lipseste.
Am invatat ca te poti imprieteni cu persoane la care nu te astepti, pentru ca oamenii nu sunt de multe ori ceea ce par.
Am invatat sa traiesc in prezent.
Am invatat ca poti schimba orice depinde de tine, dar daca schimbarea depinde de o alta persoana este destul de dificil (si uneori chiar imposibil).
Am invatat ca regretele nu te fac niciodata sa zambesti.
Am invatat ca nu trebuie sa am pretentia ca cineva sa ma inteleaga atata timp cat nu ma inteleg nici eu.
Am invatat (si acum stiu sigur) ca unele persoane nu vor fi in stare sa ma cunoasca niciodata, chiar daca imi citesc blogul, imi stiu cele mai ascunse ganduri si aproape toate preferintele.
Anemona ramane in continuare un ideal. Momentan sunt tot eu.. e o varianta mult mai optimista. Nu ma grabesc sa devin "ea". Nu am de ce, nu am pentru ce. Vreau doar sa fiu 100% eu. Sa nu ma mai las influentata de nimic.
