Nu voi putea niciodata avea o relatie cu el atata timp cat nu pot sa purta o conversatie normala cu el (vechea poveste).
Sunt beaga. Am iesit ieri cam toti colegii si am intrat in vorba cu toti.. inafara de el. Cu ceilalti e mai usor. Nu imi pasa ce cred ei sau ce impresie isi formeaza. Cu el insa.. prefer sa nu vorbesc despre asta.
Cred ca cel mai tare ma doare ca dupa ce mi-a gasit blogul a inceput sa ma evite.. Cu Bianca am tot vorbit dupa ce mi-a citit tot blogul si m-a cunoscut in goliciunea mintii mele, dar el.. probabil nu ii pasa suficient incat sa imi citeasca toate postarile, sa ma ajute sau sa incerce macar sa ma inteleaga. Poate nu merit sa fiu inteleasa. Poate nu merit atentia lui.
Nu stiu cand am ajuns la concluzia ca "decat sa spun ceva gresit mai bine nu mai spun nimic". Nu stiu cand a ajuns sa insemne atat de mult pentru mine, cand am inceput sa tremur prima data cand il vad sau cand au inceput sa ma amuze glumele lui. Spun si eu..
Noi doar bem impreuna. Noi doar fumam, facem glume si radem.. noi si cu ceilalti colegi. Situatie asta ma ucide in interior. Mi-e dor de persoana rationala care eram inainte de el, mi-e dor de fata aia care nu se indragostea niciodata...
Un prieten mi-a spus ca "eu nu imi dau nici o sansa". Are dreptate. El e special.. eu sunt doar o oarecare.
P.S: Sper ca nu e prea deprimanta postarea..e doar o stare. La multi ani tuturor romanilor de 1 Decembire!
Anemona.
