Se afișează postările cu eticheta 14 februarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 14 februarie. Afișați toate postările
joi, 14 februarie 2013
Sarbatorind iubirea
Ziua indragostitilor (sau Dragobetele pentru cei care prefera varianta romaneasca, oricum e cam acelasi lucru) m-a lasat mereu rece. Imi pare una din cele mai stupide sarbatori, mai stupida chiar si ca "Ziua pijamalelor" (in nu-stiu-care-tara) cand toata lumea se duce la munca sau la scoala imbracata in pijamale, de parca intreaga lume ar fi invadata de niste somnambuli pasnici. Ce naiba se intampla cu oamenii in ziua de azi?
Noi de cand avem nevoie de o sarbatoare care sa aminteasca ce e iubrea? De ce avem nevoie sa incercuim data aia blestemata in calendar si sa ne amintim brusc ca iubim? Nimeni nu isi da seama cat de comerciala e sarbatoarea asta? Eu am ajuns sa o detest! Mi-e sila cand aud fel de fel de oameni, unii plangandu-se ca nu au cu cine sa iasa in oras, altii ca nu stiu ce cadouri sa cumpere ca sa impresioneze, inventand tot felul de declaratii false sau mai putin false (dar intodeauna fortate si exagerate, pentru ca sunt scrise "la comanda"). Ce naiba se intampla cu voi?
Nu vedeti ca astia vor sa faca inimi din orice? Subliniez iar aspectul comercial al acestei sarbatori. Astia chiar ar face inimi din orice. Ne-ar vinde dragostea daca ar putea, ar vinde-o in pliculete ca alea de ceai. Ar face parfum din dragoste, rujuri, jucarii, beculete, orice poate fi vandut. Si voi ati cumpara tot ce va baga ei pe gat, fara sa obiectati, sa puneti intrebari sau sa ganditi. Chiar, de ce nu ganditi macar umpic?
Eu m-am gandit si am ajuns sa ii detest. Au transformat iubirea intr-o chestie comericiala, au reusit sa scoata bani din asa-zise sentimente. Chiar nu era nevoie de asa ceva! Ce poate fi mai stupid ca o zi in care trebuie sa fii aproape obligat sa iubesti? Si-a pus cineva intrebarea ca poate nu ai ce sa iubesti? Ca nu ai pe cine?
Nu vreau sa par doar o frustrata singura cu blog, dar eu una chiar nu am nevoie de o zi in care sa mi se impuna sa iubesc, sa mi se aminteasca obligatia de a iubi. Nu imi pot impune ei asta si nu imi pot impune asa ceva nici macar eu. Nu am putut alege niciodata de cine si cand sa ma indragostesc desi mi-am dorit asta cu toata fiinta mea.
Raman la parerea ca iubirea renaste zilnic printr-un zambet, o vorba buna, o imbratisare sau orice gest micut dar niciodata doar odata pe an dintre petalele sangerii ale unui fir de trandafir.
Poate asta e doar parerea mea. Azi am ajuns la concluzia ca din cauza lor imi displac si trandafirii. Incep sa urasc cuvantul "comercial".
Anemona.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
