12 septembrie - ziua in care bunicul meu ar fi implinit 75 ani.
Imi amintesc din nou cat de dezamagita am fost, atunci cand a murit. Cred ca inmormantarea lui a fost singura prima la care am fost (si atunci m-au obligat parintii). Pana atunci credeam ca moartea e pentru altii. Ca orice ar fi, povestea mea va avea un final fericit. Dar nimeni nu mi-a spus ca pentru tot ce e bine trebuie platit un pret, in cazul meu un tribut in lacrimi.
Ieri am inchinat un pahar in memoria lui. Ieri am chemat o prietena la mine si ne-am simtit bine. Cred ca asta si-ar fi dorit si el (pentru mine). Am timp destul sa plang.. pe 1 mai.
Anemona.
