Imi place toamna. Totul in jurul meu se schimba. Este singurul anotimp care m-a invatat ca moartea e doar un nou inceput. Percep totul ca pe o continuitate infinita a vietii. E doar o teorie. Sunt mult prea limitata ca sa inteleg esenta. Ma doare.
Mi-a placut mereu toamna. Toamna beau mai multa cafea si toamna ma plimb mai mult. Toamna percep singuratatea chiar relaxanta. Nuantele aprinse din jurul meu nu ma enerveaza deloc. Mereu am considerat stridentul o marca a vulgarului, dar toamnei pur si simplu i se potriveste.
As fi vrut sa ma nasc toamna, sau macar sa mor toamna. Cred ca toti oamenii si-au imaginat sfarsitul macar o singura data, dar sunt mult prea lasi sa o recunoasca. Mai cred si ca Dumnezeu este doar un raspuns inventat de oameni pentru intrebari pe care mintea umana nu le poate intelege.
Imi place toamna..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..