L. : Te-ai schimbat.
Eu: Adica?
L. : Se vede.
Eu: Nu ne-am mai vazut de mult timp.Unde sa se vada?
L. : Am vazut pozele pe care le-ai facut in Bucuresti.E ceva.. in privirea ta.E altceva.Parca devii alta persoana.
Eu : O persoana mai buna?
L. : Mult mai buna.Sper doar sa ma lasi sa fiu langa tine,si sa fii si tu langa mine.
Eu : Multumeeeesc!
L. : Mi-e dor de tine.Poate ne vedem zilele astea..
Discutii,discutii,discutii..Dar parca imi creste inima de fiecare data cand cineva imi spune ca m-am schimbat.Parca,daca continui asa,voi ajunge sa incep sa cred asta.Si sa ma accept asa cum sunt.
Mai am multe de schimbat la mine.Si mai am multe sa invat.Si atatea sa cunosc,sa experimentez,sa visez, sa cred,sa uit,sa repet,sa cred.
Imi era dor de L. Poate trebuia sa ma departez incet-incet de ea.Dar nu ma simteam pregatita sa renunt la poveste,si nici acum nu sunt.O sa las lucrurile sa mearga de la sine.
Oricum,ar trebui sa ii multumesc.Daca nu ma dezamagea in asemenea hal,daca nu mi-ar fi distrus sufletul, eu nu o mai cunosteam pe una din cele mai bune prietene ale mele.E si ciudat,cum a vazut o postare pe TPU si dupa mi-a vazut blogul si am inceput sa vorbim..e straniu cum unele persoane apar in viata ta chiar cand trebuie.Si reusesc sa te ajute sa te vindeci,fara sa mai ramana urme sau cicatrici.
P.S:Daca nu stiti cine e L.,las aici alte postari pe care le-am scris atunci,cand ranile nu erau inca cicatrizate:
http://suntfraiera.blogspot.ro/2011/12/prietene-sau.html
Hey, am o leapsa pentru tine pe blogul meu, daca doresti sa o onorezi.
RăspundețiȘtergereO sa ma uit,multumesc mult :*
ȘtergereN-ai pentru ce, merci si eu. :*
Ștergere:o3 :*
Ștergere