sâmbătă, 13 octombrie 2012

Prima mea carte de la Nemira

 
       Am vazut-o in biblioteca si copertile ei monocrome mi-au atras imediat atentia. Am ridicat-o de pe raftul prafuit cu mainile tremurande, cuprinsa de un fior aproape inuman. Imi simteam sufletul plin de o dorinta ciudata, era un sentiment care ma incerca rareori si de fiecare data parca se manifesta altfel, dar cu aceeasi intensitate bonlava.
    Mi-am scuturat capul, incercand sa fiu constienta de ce se intampla in sufletul meu. Am cercetat atenta coperta monocroma. Numele uneia dintre autoare - Alice Nastase - imi parea teribil de cunoscut. Mi-a luat ceva timp dar pana la urma mi-am dat seama ca citisem niste fragmente din acea carte copiate in caietul de lecturi suplimentare al colegii de banca, caiet care era indispensabil pentru noi - elevi in clasa a 8-a de doar 14 ani si pasionati de literatura.
    Trecusera cateva luni si crezusem ca am uitat de existenta cartii, dar acum ea era chiar in mainile mele si parca inconstient asteptasem aceasta clipa. Am strans cartea in brate ca pe un nou prieten si m-am indreptat spre receptie. Nu imi mai pasa de nimic, abia asteptam sa ajung acasa si sa citesc.
      Am imprumutat cartea si am iesit din biblioteca zambind. Nu am mai avut rabdare sa astept autobuzul si am pornit spre casa aproape alergand, ghidata de acelasi fior straniu. In minte imi repetam obsesiv numele cartii - "Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire" .  Ma simteam de parca as fi descoperit un nou cod pe care abia asteptam sa il descifrez.
      M-am trantit in pat si mi-am luat de pe birou un evidentiator. Fraze ca "Noaptea te scot din inima mea dar dimineata te regasesc. Si nici nu stiu daca as vrea sa fie mereu noapte sau mereu dimineata..", "(..) nu ti-am facut nici un rau. Am intins, in vis, o mana spre tine, stiind ca e un gest dureros de inutil", etc. nu au putut scapa neevidentiate. Cand am terminat cartea am realizat ca aproape toate paginile erau subliniate. Nu puteam inapoia cartea la biblioteca in felul ala, asa ca am cumparat alta de la librarie (pe care am dus-o a doua zi la biblioteca) si pe cea pe care o imprumutasem am pastrat-o pentru mine.
        "Dincolo de bine, dincoace de rau. Despre iubire" este in continuare una din cartile mele preferate si prima mea carte de la Nemira pe care am citit-o vreodata. A reusit sa ma fascineze prin povestea prieteniei sincere a autoarelor (de care am aflat cand m-am documentat cativa ani mai tarziu), stilul sensibil si replicile geniale strecurate prin randurile unui jurnal in care se poate gasi oricine.

     Articol inscris pentru SuperBlog 2012 - etapa 4.

4 comentarii:

  1. Hmmm poate o voi citi si eu nu stiu parca pe\rea o lauzi sa spun asa pare o carte buna...sper sa nu fiu dezamagit si totusi nu ma paioneaza cartile de la nemira eu citesc mai mult autori consacracti cunoscuti ce au scruis adevarate opere nu carticele de dragoste a unei noi autoare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Suna tare interesant cartea :) Si la cat de mult imi place sa citesc, sigur va ajunge intr-o zi prin mainile mele :D

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..