Ok.Nu stiu ce m-a apucat aseara..ma gandeam la prima poveste de dragoste.. Si am compus aceasta poezie.Sincera sa fiu nu prea imi place, am taiat foarte mult din ea.. dar sper sa fie bunicica.
Atunci cand elementele s-au contopit
Formand Universul mistic, infinit
Soarele si Luna s-au cunoscut
Si atractia dintre ei a aparut.
El era grandios,stralucitor
Si zambetul lui era rapitor.
Din prima clipa Luna il indragi
Dar nu avu curaj si nu ii vorbi.
Ea era o simpla sfera si fara stralucire
Pana cand soarele - marinimos din fire
A decis ca in spatele ei sa stea
Sa o acopere cu vesminte aurii de catifea.
Se intalneau doar la apus si rasarit,
In restul timpului se priveau necontenit.
Desi erau diferiti,se completau
Si primul cuplu din lume il formau.
Si au trecut ani,zeci,sute,chiar mii
Ei se iubeau in continuare ca in prima zi
Mereu acelasi ceresc blestem il imparteau
Dar la apus si rasarit o singura fiinta deveneau.
