Viata de licean

     Alarma suna cu acelasi sunet isteric ca in fiecare dimineata. Apas mecanic pe butonul de amanare si ma ghemuiesc iar, incercand sa dorm. Peste doua minute sunetul enervant imi tulbura din nou somnul.
     Deschid ochii si ii simt incapabili sa distinga ceva in intunericul ce este prezent pretutindeni. Imi amintesc de ce mi-am pus ceasul la ora 5. Afurisit test la biologie! Clasa a 12-a este o adevarata pacoste!
    Imi inlatur gandurile negativiste si ma duc in bucatarie sa imi fac o cafea. Imi doresc ca aburii aromati sa imi inlature starea de somnolenta. Am senzatia ca as adormi cu ochii deschisi daca nu ar fi gandul ca o nota mica m-ar face sa par inferioara in fata colegilor. Recunosc, sunt absurda.
    Umplu ibricul cu apa si il pun pe foc la flacara cea mai puternica pentru ca vreau sa beau cafea azi, nu maine. Ma enerveaza asteptarea, dar din fericire apa da in clocot destul de repede. Pun doua lingurite de pudra aromata si inchid aragazul. Imi torn in cana mea uriasa putin lapte si umplu restul canii cu cafea, dupa care o beau aproape pe nerasuflate. Simt cum gatul aproape imi arde, dar aroma puternica ma trezeste cu adevarat. Imi scot caietele din ghiozdan si ma apuc sa invat.
    Cand au trecut doua ore? Mama ma saluta acum somnoroasa si ma roaga sa ma duc sa ma imbrac in uniforma. Ii indeplinesc rugamintea mai mult de obligatie.
    Imi bag caietele in ghiozdan si imi pun paltonul roz si esarfa de culoarea untului topit. Ma incalt cu tenisii atat de comozi si sunt cu adevarat gata de scoala. Ies din bloc aproape alergand. Imi este frica sa nu pierd autobuzul. Eram pe aproape.
   Soferul opreste si zambeste degajat. Ma cunoaste, sunt eu - tipa care intarzie de fiecare data. Ii zambesc, multumindu-i din priviri.
   Cobor o statie mai devreme pentru ca trebuie sa imi cumpar ustensilele necesare unei eleve constiincioase. In ochii profesorilor, mai bine nu ai mai veni la ore decat sa nu ai tot ce iti trebuie. Stiu ca la lucrare profa s-ar enerva cumplit daca as indrazni sa ii tulbur linistea cerand un amarat de... pix. Cumpar de la papetrie un pix cu gel albastru, o rigla (pe care o cumpar saptamanal si o pierd de fiecare data, ati mai vazut o persoana mai ametita ca mine?!) si niste hartie pentru copiator necesara pentru xeroxul pe care il avem in clasa. Mi le indes in ghiozdan si simt ca sunt gata sa incep o noua zi din ultimul meu an in care sunt eleva.
   
      Recunosc ca sunt dependenta de caiete, pixuri (cu gel, cu stampila, colorate, cu sclipici, cu si mai mult sclipici etc.), de coli de scris, rigle, stampile simpatice sau truse geometrice. Scoala ne face dependenti de astfel de ustensile. Nu am scris despre o zi petrecuta la birou pentru ca m-a apucat nostalgia pe care o simt deseori in ultimul an de liceu..

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 9