Ma obsedeaza. Pare ca imi curge prin vene ca unul din acele droguri care pur si simplu iti iau mintile. Ce naiba se intampla cu mine?
Cum se numeste visul din care nu te poti trezi? Cosmar? Poate deveni rutina un cosmar?
Am atat de multe sa scriu, sa simt, sa traiesc.. dar realitatea absurda a prezentului imi ingradeste trairile. Am nevoie de un nou spatiu in care sa fiu eu. Probabil imi voi face un nou blog, si il voi pastra pe asta pentru trairi mai generale.
Ma enerveaza ca tot mai multi oameni incep sa ma judece. Fiecare are defectele lui, dar probabil e mult mai amuzant sa te uiti la celalalt.. ca daca ai privi in oglinda cel mai sigur ai incepe sa plangi. E trist ca putini constientizeaza cat de goi si singuri sunt in interior. Au masca atat de bine lipita de chip, ca deseori o confunda cu propria persoana. Oare cati dintre noi ne cunoastem cu adevarat?
Anemona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..