miercuri, 25 septembrie 2013

Eu nu sunt exceptia


   Cand rasare soarele ma simt fericita, dar seara ma cuprinde tristetea.
   Nu incetez sa ma intreb: cum sunt cu adevarat? Care imi este masca si care imi este adevarata fire? Exista oameni care stiu mai multe despre mine decat stiu eu, gandul asta ma intristeaza.
   Cred ca oamenii transparenti sunt tristi aproape tot timpul. Probabil nu sunt o exceptie. Am trait doar fericirea ignoranta, intensa... dar reala. Sunt confuza.


   A.
Scris de la
Etichete: , ,

16 comentarii:

  1. Borgia25 septembrie 2013 la 22:24

    Ane.You are young. Esti in pasa "emo". Iesi din ea. Nu mi place sa te citesc asa. Daca esti fericita cand rasare soarele, fa ti rost de un "soare " si pentru seara..da? Hugs.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anemona26 septembrie 2013 la 07:12

      :-s mda...mi-ai intuit bine faza..
      O sa ies cand o sa imi dau seama ce naiba vreau x_x

      Ștergere
  2. Asterisc26 septembrie 2013 la 00:01

    Toți oamenii sunt fericiți cînd răsare soarele. Dar nu toți sunt triști cînd vine seara! Unii, de exemplu, admiră stelele și realizează cît de mic este omul în Univers, dar cît de superbă creație este el!

    RăspundețiȘtergere
  3. ssaa26 septembrie 2013 la 00:08

    doare..?

    RăspundețiȘtergere
  4. Zambet Mic26 septembrie 2013 la 09:58

    off-topic: ai un cont personal pe care pot sa iti scriu ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Zambet Mic26 septembrie 2013 la 12:20

    gmail/yahoo

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)