vineri, 5 aprilie 2013

Sa scriem!


    Hai sa scriem.. te roooog!
    Hai sa desenam conturul monstrilor pe care ii ascundem in interior. Putem face asta? Pai de ce nu.. ? Daca nu l-ai vazut niciodata, incearca doar sa iti imaginezi. Si dupa scrie despre asta. Chiar daca ai talent la desen, tu doar scrie.
    De ce vreau sa scriem despre monstri? Pai.. de ce nu? Vreau sa stiu si partea asta a ta.
    Scrie despre demonii tai pana ajungi sa ii cunosti. Dupa povesteste-mi despre ei.
    Arata-mi toate fetele tale, toti demonii.. promit ca nu o sa fug. Ai mei sunt sigura ca sunt mai rai.
    Ti-am aratat vreodata cat de intuneric este in mine?.. Nici nu vrei sa iti arat, nu e asa?
    Ce e asta? Un fel de monolog adresat? Adresat cui?..
    Hmm..
    Inchid ochii si ma gandesc la prima persoana care imi vine in minte. Nu este el. Si zambesc.
 
    Anemona.

4 comentarii:

  1. E bine ca nu e el cel care ti-a venit in minte, mie fel 'el' mi-a aparut in fata ochilor cand am citit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm , ce spectaculos se termina . Cum sa spun , incepe oarecum trist , gandindu-ne la toti demonii pe care ii avem si care ne rod in fiecare zi , gandindu-ne la toate greselile , iar apoi , " Inchid ochiii si ma gandesc la prima persoana care imi vine in minte . Nu este el . Si zambesc " . Da , si eu am zambit si inca zambesc desi starea mea nu e tocmai frumusica , dar mi-ai dat senzatia unui nou inceput , faptul ca chiar si dupa mii de lacrimi apare la un momentdat mult asteptatul zambet..

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..