luni, 5 martie 2012

Singura.Din nou..


   Ma simt iar singura.Inutila.Pierduta.
   Credeam ca am iesit din depresie,dar toate din jurul meu ma fac sa ma adancesc tot mai mult,si mai mult,si mai mult..
   E ca in iad aici.Condamnata sa repet iar greselile din trecut,sa transform trecutul in prezent.. aceeasi durere. Aceeasi senzatie de acum doi ani,acelasi moment cand ceva in mine a murit.

15 comentarii:

  1. Unde iti sunt ambitia si optimismul? orice ai fi facut, te asigur ca nu ai transformat trecutul in prezent, ci doar ai impresia. Trecutul e trecut, prezentul e prezent. Si daca ai fi un pic mai determinata sa te schimbi, poate ai si reusi. Dar se pare ca te complaci in durerea despre care vorbesti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ai dreptate. Ambitia si obtimismul.. hm.. am perioade si perioade.

      Ștergere
    2. Cu totii avem perioade si perioade, dar nu toti se plang de singuratate si durere. Daca unii reusesc, noi de ce nu am putea?

      Ștergere
    3. Hm.. nu stiu :-s
      Nu sunt puternica

      Ștergere
    4. Dar nici altii nu sunt... nimeni nu este de piatra :)

      Ștergere
    5. Da..dar sunt unii care se mai stapanesc.Nu ca mine..

      Ștergere
    6. Pai... invata sa te stapanesti si tu, nici ei nu s-au nascut asa...

      Ștergere
    7. Buna,ma bag si eu putin ca musca in lapte,uite daca nu vrei sa te schimbi nu trebuie,acceptate asa cum esti,insa pe viitor ti-ar prinde bine putin umor,uite o piesa care cu siguranta te va ajuta http://www.youtube.com/watch?v=ItNsvINsm-4&feature=related

      Ștergere
    8. Multumesc mult pentru melodie ;))

      Ștergere
  2. Și perioadele acestea ne întăresc, nu le putem ocoli, dar putem ieși biruitori din ele... So, be strong!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca te ajuta cu ceva, nu esti singura in depresie...
    Te sustin aici!
    :)

    Hugs.

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..