luni, 12 decembrie 2011

Aceeasi eu.


  Cum am ajuns iar asa?..
  Singura.Deprimata.Putin bauta.
  Azi am cazut in genunchi si l-am implorat Dumnezeu sa imi mai dea o sansa.Sa ma lase sa imi mai dau o sansa.
  TREBUIE SA DEVIN CE VREAU SA FIU.
  Pana nu este prea tarziu.
  Ce rost are sa mai traiesti, daca nu te simti viu?Daca nu poti sa te bucuri de tot ceea ce ai?
  Off.. m-am plictisit de alternanta asta de sentimente.
  Este normal sa imi doresc mereu extremele in acelasi timp?!

  Vreau sa ma uite,dar vreau sa se indragosteasca de mine.
  Vreau sa ma schimb,dar vreau parca sa pastrez ceva din mine cea de acum..
  Vreau sa fiu adult si vreau sa fiu si copil
  Vreau o poveste de dragoste dar vreau sa iau mereu decizii de una singura.
  Vreau sa am un destin dar vreau sa imi modelez singura viitorul..

  Cam prea multe ganduri azi. Ganduri deprimante. Redevin pesimista - si desi stiam ca asta urmeaza sa se intample - sufletul tot imi plange. Daca as putea sa uit,daca as avea mai multa vointa.

4 comentarii:

  1. Ştii, în cazurile de faţă lasă timpul să-şi joace cartea şi concentrează-te pe ceea ce ai şi nu pe ceea ce vrei, o să vezi, problemele se rezolvă treptat ;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc :* sper din tot sufletul

    RăspundețiȘtergere
  3. nu intotdeauna primim o a doua sansa dar daca o primim trebuie sa profitam de ea:)


    daca vrei sa te schimbi trebuie doar sa incerci si sa ai vointa...
    si mai e nevoie de timp.

    RăspundețiȘtergere
  4. nici eu nu mai pot astepta cum as putea avea pretentia asta de la altii :(

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..